Istoria Spitalului nostru

Istoria Spitalului de 80 ani a fost o istorie a supravieţuirii, a dezvoltării, a fost perioada marcată de şirul luptelor pentru îndeplinirea datoriilor teritoriale, a rezultatelor şi al dezamăgirilor, precum şi al dezvoltării profesionale dar şi al împotmolirilor. Chiar şi momentul deschiderii spitalului a fost marcată de semne negative: deoarece data deschiderii a căzut pe ziua de 28 octombrie 1928 exact data începerii marii crize economice globale. Această perioadă a fost una tragică pentru populaţia maghiară, perioadă care a condus la dictatul – păcii de la Trianon, dictat care a dezbinat suprafaţa judeţului istoric Bihor, rămânând din acest judeţ doar într-o mică parte Ungariei, ceea ce a condus la faptul că un teritoriu cu circa 180.000 mii (o sută optzeci de mii) de locuitori au rămas fără spital.
Spitalul a fost construit după ideea secretarului de stat pentru bunăstarea naţiunii de atunci domnul Soltz Kornél, cu destinaţie de îngrijire. Ideea secretarului de stat era acela ca spitalul nou construit pe lângă destinaţia acestuia de a acorda servicii de îngrijire şi supraveghere să fie totodată şi centrul de conducere al zonei respective, iar medicii să acorde servicii nu numai bolnavilor suferinzi care sunt legaţi de pat, ci şi bolnavilor deplasabili acordând totodată şi servicii teritoriale. Acest lucru datorită numeroşilor factori dar în primul rând datorită crizei economice globale nu s-a putut realiza doar în parte, dar în istoria spitalului de 80 de ani acest deziderat rămâne unul care se poate realiza. Perioada de funcţionare a spitalului de 80 de ani este marcată încă de la început de câteva situaţii aparte, aşa că pe lângă cele enumerate de mai sus spitalul se confruntă de asemeni şi cu sărăcia şi cu situaţia înapoiată a teritoriului în care acordă servicii de îngrijire, cu diferenţa acerbă dintre numărul de paturi şi suprafaţa teritoriului în care se acordă servicii de îngrijire aşa încât datorită situaţiei economice precare a spitalului medicul care era şi directorul spitalului pe lângă atribuţiile sale de medic era nevoit să se ocupe de fiecare dată şi de probleme financiare.
La deschiderea spitalului nou care a avut loc în finalmente în anul 1928 la 28 octombrie, spitalul dispunea de un număr de 106 paturi iar numărul locuitorilor la care trebuia asigurată serviciile de îngrijire era de 180.000 de mii (o sută optzeci de mii). Teritoriul de îngrijire se întindea de la localitatea Sarkad până la localitatea Létavértes. În această situaţie asigurarea serviciilor medicale cu cele 106 de paturi din spital raportată de suprafaţa mare de acoperire era aproape imposibilă. Primul director, medic şef al spitalului a fost dl. Dr. Böszörményi Nagy Géza care era şi rector universitar în acelaşi timp, el fiind responsabilul pentru funcţionarea spitalului din punct de vedere al actului medical cât şi pentru situaţia financiară a acestuia. Spitalul cu cele 106 de paturi ale ei a fost împărţită în două secţii astfel: o secţie de Boli Interne şi una de Chirurgie. Echipa medicală era alcătuită din doi medic şefi şi doi medici asistenţi, medici care pe lângă pacienţii de la Boli interne şi Chirurgie au acordat asistenţă şi pacienţilor cu probleme obstetrice – ginecologice, pulmonare, atât copiilor cât şi adulţilor. Aceasta din urmă a reprezentat o problemă deosebită datorită numărului mare de bolnavi suferinzi de boli pulmonare tuberculotice, de febră tifoidă precum şi a celor cu dizenterie.
Din această cauză dl. Böszörményi Nagy Géza încă de la deschiderea spitalului a considerat că deschiderea unei secţii cu încă 200 de paturi ar fi mai mult decât necesară. În această perioadă spitalul trebuia să se întreţină din venituri proprii. Veniturile spitalului se compuneau din taxele plătite de către bolnavi, iar pe de altă din contribuţiile pe care le plătea statul spitalului pentru îngrijirea bolnavilor săraci. Însă criza economică care începea, a îngreunat foarte mult activitatea conducerii. Contravaloarea serviciilor medicale în multe situaţii era imposibil de recuperat, astfel s-a ajuns la implementarea unor măsuri drastice pentru economisire. Este stupefiant însă ca tocmai în această perioadă a epidemiilor, pavilionul care se ocupa de tratarea acestora, conducerea a fost nevoită să-l închidă pentru mai multe luni.
După 10 ani primul director al spitalului a reuşit performanţa să mărească numărul paturilor din spital de la 106 la 168. Astfel 46 de paturi au ajuns la Boli Interne, 44 de paturi la Chirurgie, 16 paturi la Obstetrică – Ginecologie, 16 paturi la Pediatrie, 41 de paturi la Secţia boli pulmonare, şi 6 paturi la salonul de monitorizare, supraveghere. Mulţumită domnului director s-a organizat şi Staţia de Ambulanţe din Berettyóújfalu.
Dl. Dr. Fényes Pál medic chirurg şef a devenit directorul spitalului în anul 1928. Pe timpul mandatului său situaţia spitalului atât din punct de vedere financiar cât şi profesional s-a stabilizat. În anul 1944 odată cu apropierea frontului de luptă la ordinul Ministrului de Interne spitalul a fost golit. La data de 7 octombrie aparatura spitalului a fost împachetat şi a fost transportat la spitalul din localitatea Mátészalka, de unde în anul 1945 instituţia a primit înapoi aproape toată aparatura.
Trupele sovietice au ocupat spitalul în anul 1944 la 17 octombrie, clădirea spitalului a suferit în timpul operaţiunilor de luptă avarii grave, fiind lovit de 170 de ori de către trupele de artilerie. În secţiile rămase în urma impactului au fost amenajate pavilioane de front.
Cu câteva zile mai târziu în 1944 la 21 octombrie cu personalul rămas acasă Dl. Dr. Internist adjunct Zöld Sándor în spaţiile Grădiniţei şi al celor care aparţineau cercului Gazdelor precum şi în câteva case de pe strada Vas a reuşit să pună în funcţiune spitalul din nou cu un număr de 50 de paturi. Datorită lucrărilor de renovare, la locaţia originală însă spitalul s-a putut muta doar în anul 1945 la 21 martie. Trecut peste o criză economică globală şi peste un război care a creat numerose prejudicii grave în anii 1944- 46 s-au înregistrat vremuri foarte grele atât pentru întreaga ţara cât şi pentru spital. Datorită acestor vremuri grele renovarea spitalului începută în anul 1945 s-a putut finalizat doar în anul 1948. La finele anului 1945 la conducerea spitalului a fost numit Dl. Dr. Szabó László medic internist, nu înainte însă ca pe Dl. Dr. Fényes Pál să-l înlăture de la conducerea spitalului sub pretextul că ar fi străin faţă de problemele secţiilor. Dl. Dr. Szabó László şi-a formulat prima petiţie legată de dezvoltarea spitalului în anul 1950, petiţie însă care în acea perioadă nu avut nici un ecou.
La sfârşitul anului 1950 Dl. Dr. Szabó László acuzând o suprasolicitare şi-a dat demisia. Locul lui a fost preluat de Dl. Dr. Makó István medic şef chirurg. El în activitatea sa a fost ajutat de către Zálogh Sándor, care a devenit o personalitate de marcă a spitalului, lucrând la început ca şef financiar iar mai târziu a condus destinele financiare ale spitalului ca director economic până în anul 1976.
Dl. Dr. Makó István şi-a început activitatea de medic şef chirurg şi director cu o înaltă ţinută morală şi profesională dând dovadă de abilităţi înalte de conducător. Cu acest caracter şi cu o voinţă de neobosit cu un stil de viaţă puritan, cu exigenţă părintească şi cu interesul pacientului întotdeauna pe primul loc, a activat constituind un exemplu pentru noi tinerii din acele vremuri. Din primul minut al conducerii sale a văzut de altfel experienţa care a fost trăită şi de noi, şi anume acela a imposibilităţii controlării mulţimii oamenilor aglomerate. Din acest motiv el a insistat la conferinţe din ce în ce mai mult şi mai nerăbdător despre necesitatea dezvoltării. Încă de la numirea sa pe funcţie a creat prima secţie medicală de sănătate creând totodată pentru prima oară şi prima Policlinică. Medicii care îngrijeau pacienţii la pat, acordau totodată şi asistenţă medicală ambulatorie. În anul 1952 Dl. Dr. Makó István îl numeşte pe Dl. Dr. Török József în funcţia de medic şef la Policlinică. Planurile Dl. Dr. Makó István de a crea o instituţie medicală integrală datorită unei activităţi insitente s-au putut realiza în anul 1965. Spitalul care şi-a început activitatea în 1928 cu 106 paturi, în 1960 avea 224 de paturi, în 1970, 496 iar în 1975 avea 653 de paturi, care putea fi pusă la dispoziţia populaţiei care a crescut între timp.
În anul 1965 la 6 noiembrie a fost predată spre funcţionare o secţie ambulatorie asigurând 17 locuri de muncă, iar partea clădirilor vechi ale Spitalului au fost şi ele renovate.
Însă momentul predării clădirilor vechi renovate ale Spitalului Dl. Dr. Makó István nu a mai prins în viaţă. Suprasolicitarea intensă i-a măcinat sănătatea. El care a făcut atâtea pentru pacienţi, pentru sistemul sănătăţii din Judeţul Bihar, şi-a neglijat sănătatea murind în timpul activităţi sale de coordonator, dezvoltator al spitalului. În 1965 pe data de 10 Iunie a murit datorită unui infarct miocardic în biroul său de medic şef. Ne aducem aminte de el cu un respect deosebit.
După acest deces timp de un an şi jumătate spitalul a fost condus de, nu de mult decedatul Dr. Székely István, medic primar radiolog. În anul 1967 la 1 Ianuarie în fruntea instituţiei a fost numit Dl. Dr. Bartha Ferenc medic şef laborant. După ce dumnealui a participat lângă Dl. Dr. Makó István la elaborarea programului de dezvoltare şi la coordonarea investiţiilor a continuat desigur programul de dezvoltare. Dl. Dr. Bartha Ferenc a fost cunoscut ca un specialist remarcabil de laborator dar în acelaşi timp şi ca un bun conducător şi organizator al instituţiei de sănătate creând din spital o adevărată industrie mare.
În timpul conducerii domniei lui 36 de medici au primit locuinţe, şi s-au construit totodată şi locuinţe pentru asistente, creşă, o secţie de psihiatrie cu 144 de paturi, o secţie pentru boli pulmonare cu 46 de paturi. S-a creat totodată şi un ambulatoriu central şi o secţie centrală pentru sterilizare. Dl. Dr. Bartha Ferenc după ce a părăsit spitalul a avut un rol semnificativ ca organizator în domeniul sănătăţii, a avut de asemenea un rol deosebit în realizarea Asociaţiei Spitalelor Maghiare, asociaţie unde a fost membrul consiliului director. El împreună cu prietenii lui a pus bazele clubului directorilor de spitale, club la care până la deces a fost în funcţia de preşedinte. În spital în această perioadă au avut loc numerose dezvoltări cum ar fi: s-a mărit suprafaţa teritorială a spitalului, s-au deschis mai multe secţii, s-a îmbunătăţit dotarea aparaturii spitalului, numărul medicilor şi al asistentelor a crescut, viaţa ştiinţifică s-a îmbunătăţit, iar mişcările culturale şi sportive au început să - şi facă simţită prezenţa în spital.
Spitalul a fost gazda numeroaselor conferinţe ştiinţifice, a găzduit expoziţii, seri de literatură.. Cu contribuţia de neuitat al D-lui Dr. Halmai László medic şef specialist pulmonar (Cina), s-au realizat terenuri de tenis, piste de bowling, şi bazine de înot. Viaţa sportivă a început să se dezvolte având loc aici chiar şi competiţii internaţionale. Spitalul din Berettyóújfalu de a lungul timpului a fost atât de nivel judeţean, cât şi local, dar şi orăşenesc, a devenit o instituţie de sănătate recunoscută la nivel naţional. La dispoziţia pacienţilor stătea o echipă bună de medici, asistente şefe şi personal de specialitate. Spitalul şi-a asumat un rol în specializarea medicală, în pregătirea asistentelor şi în diferite specializări. În ultimele decenii în spital au lucrat numeroase personalităţi, de care ne amintim cu respect şi cu suflet cald. Ideea visată în anii 20 de domnul secretar de stat de atunci pentru bunăstarea naţiunii, de a crea o casă de îngrijire a trăit viu în totdeauna în spitalul nostru. Conducătorii spitalului au fost conştienţi de importanţa îngrijirii, şi de faptul că medicul să-şi facă datoria dar nu numai lângă patul pacienţilor ci şi în teritoriu ajutând activitatea medicilor de familie. (JESZ,MSZSZ). Aceasta a fost menirea numeroaselor prezentări pe care l-am organizat în timpul deceniilor trecute.
Această idee a fost întărită şi de concepţia din spital care spunea că nu numai în vindecare trebuie să ne asumăm responsabilitatea, ci şi în prevenire, în controale, în rehabilitare medicală şi cu îngrijirea postoperatorie trebuie să întregim serviciile de asistenţă al bolnavilor. În anul 1985 la 30 mai Dl. Dr Bartha Ferenc medic şef director al spitalului în urma unei suferinţe lungi a decedat. El a fost directorul spitalului nostru pentru cea mai lungă perioadă timp de 18 ani, perioadă în care spitalul s-a dezvoltat, profesionalismul a crescut.
În anul 1984 împreună cu dumnealui am început să lucrăm la proiectul de reabilitare şi de dezvoltare a spitalului 1985-1995, însă realizarea în totalitate a programului nu l-a mai apucat. Însă noi acuma putem afirma cu mândrie şi respect în faţa amintirii sale că am realizat cele propuse aproape în totalitate: s-a ridicat instituţia de Îngrijire, un nou compartiment de obstetrică – ginecologie cu 80 de paturi, o secţie de terapie intensivă cu 6 paturi, o secţie de urologie cu 25 de paturi, o nouă centrală pentru sterilizare, şi un centru de transfuzie sanguină. Odată cu reconstrucţia spitalului s-a schimbat sistemul de încălzire, reţea de apă, sistemul de alimentaţie, spălătoria, sistemul de încălzire, s-a renovat şi s-a extins secţia de boli interne, secţia de patologie din clădirea veche. Putem afirma de asemenea că sistemul informatic performant al spitalului s-a putut realiza în mare măsură din surse proprii.
Specializarea medicilor pe profile s-a extins şi la personalul de altă specialitate, la personalul contabil financiar, care participă de asemenea periodic la specializări. S-a realizat de asemenea sistemele complete de îngrijire şi tratament la secţiile de oncologie, cardiologie, gastroenterologie, pulmonare, dermatologie, psihiatrie, diabetologie, şi la alte secţii. Pe lângă o secţie intensivă modernă dotată cu şase paturi, s-a dezvoltat şi o secţie de îngrijire de boli coronariene cu 5 paturi care serveşte la o mai bună îngrijire a bolnavilor. Am construit de asemenea un complex central de sterilizare, dotată cu aparatură şi tehnologie modernă. Totodată putem constata cu tristeţe că din cele 120 paturi propuse iniţial s-a putut realiza doar 80 la secţia de obstetrică – ginecologie, deoarece numărul naşterilor în ultimele 2 decenii a scăzut la jumătate în acest teritoriu. În schimb secţia de boli interne trebuie extinsă cu mai multe paturi, deoarece în zilele noastre teritoriul îmbătrânit al localităţii Bihar Sárrét în primul rând de aşa ceva ar avea nevoie.
În primul rând am fost nevoiţi să ne creăm acele condiţii profesionale, tehnice, unelte medicale, cu ajutorul cărora să putem oferi tratamente performante bolnavilor suferinzi de insuficienţă cardiacă, de problemele digestive, de problemele de metabolism, boli neoplazice, dar şi în cazul accidentelor vasculare sau în tratamentelor bolnavilor de la terapie intensivă. În prezent spitalul nostru nu mai este nevoit să trimită pacienţii la alte spitale nici măcar într-un procent de 1%.
Având în vedere lipsa surselor financiare, economisirea banului la noi a avut un rol important, însă astăzi având în vedere performanţele la care s-a ajuns acest lucru constituie baza continuităţii activităţii. Pe o parte trebuie să mărim performanţele (care de altfel au şi limitele lor), iar pe de altă parte trebuie să menţinem activitatea profesională cu cât mai puţină risipă financiară. Deci cu un management eficient trebuie să atingem rezultate profesionale bune. La acest lucru pe lângă un sistem informatic performant, este nevoie şi de implementarea unui sistem de calitate.

román